DEPRESIA
Fiecare dintre noi se confrunta la un moment dat cu probleme dificile, cu situatii de pierdere, de dezamagire, de esec. Aparuta ca raspuns la aceste probleme, tristetea poate fi o emotie umana normala sau o modalitate de adaptare la situatii si/sau conditii noi de viata. Uneori insa, sentimentul de tristete depaseste limitele obisnuite si atunci vorbim despre o tulburare, care afecteaza viata persoanei in toate domeniile: profesional, familial, interpersonal. Atunci cand persoana respectiva nu primeste suportul si ingrijirea necesare, chiar viata ei e pusa in pericol.
Tulburarile afective (depresia, tulburarea bipolara) sunt printre cele mai frecvente probleme din sfera psihiatrica.
Pentru a putea recunoaste daca dumneavoastra (sau o persoana apropiata) suferiti sau nu de o tulburare depresiva, va propunem o scala de evaluare a depresiei.
* In ultimele doua saptamani, a fost vreunul din simptomele de mai jos prezent aproape in fiecare zi din viata dumneavoastra?
a. Ati fost trist, lipsit de speranta, descurajat, "pe fundul prapastiei"?
b. V-ati pierdut interesul sau placerea pentru lucrurile importante din viata dumneavoastra (munca, timp liber, hobby-uri)?
Daca ati raspuns "Da" la una / ambele din cele doua intrebari de mai sus, continuati sa raspundeti la intrebarile de mai jos. Daca raspunsul la ambele intrebari este "Nu", atunci, cel mai probabil nu suferiti de depresie.
Vi s-a intamplat, in aproape fiecare zi, din ultimele doua saptamani sa:
1. Nu aveti pofta de mancare sau sa mancati prea mult?
Da Nu
2. Aveti insomnii?
Da Nu
3. Dormiti prea mult (sa mergeti seara la culcare devreme si in cursul zilei sa mai adormiti de cateva ori)?
Da Nu
4. Va simtiti fara energie, obosit sau chiar extrem de obosit?
Da Nu
5. Sunteti mai putin activ, vorbiti mai putin sau va simtiti incetinit ori nelinistit?
Da Nu
6. Evitati compania altor oameni?
Da Nu
7. V-ati pierdut interesul sau placerea in ceea ce priveste sexul sau alte activitati placute?
Da Nu
8. Aveti dificultati in a va bucura de lucrurile pozitive (complimente, apreciere, promovare, cadouri primite) ?
Da Nu
9. Aveti sentimente de inadecvare, sunteti foarte critic cu dumneavoastra sau aveti o stima de sine foarte joasa?
Da Nu
10. Faceti mai putine lucruri acasa, la munca sau la scoala, sunteti mai putin eficient?
Da Nu
11. Va simtiti mai putin capabil sa faceti fata sarcinilor de zi cu zi?
Da Nu
12. Aveti dficultati de concentrare sau sa va fie greu sa luati decizii (chiar si in probleme extrem de simple)?
Da Nu
Daca raspunsul la cel putin 3 dintre intrebarile de mai sus este "da", va sfatuim sa consultati un specialist PsyClinic.
Mentionam ca diagnosticul de tulburare depresiva va fi pus doar dupa ce sunt eliminate alte probleme de natura somatica, ce pot avea manifestari similare (ex. anemia, hipotiroidia).
Care sunt cauzele depresiei?
Explicatiile pentru aparitia unei probleme de depresie sunt cel mai adesea acelea ale unei mosteniri genetice si a unui dezechilibru de substante in creier.
Sa vedem insa cum stau lucrurile conform studiilor.
In ceea ce priveste componenta genetica exista o probabilitate de 20 pana la 25% ca fratii, parintii sau copiii unei persoane cu depresie sa dezvolte la randul lor o astfel de tulburare de-a lungul vietii. Nu este insa obligatoriu ca problema sa apara la fiecare generatie (daca mama are depresie, copilul nu va dezvolta neaparat o problema asemanatoare) iar intensitatea tulburarii nu este aceiasi (simptomele pot varia in intensitate).
Desi aceste procente sunt rezultatul unor studii, totusi, nu putem afirma cu certitudine ca influenta este doar genetica si ca mediul in care este crescut copilul nu si-a pus amprenta asupra starii sale de sanatate mentala. Intrebarea care se pune este: parintii cu tulburari de dispozitie transmit copiilor lor boala prin gene sau prin mediul in care ii cresc? Se poate ca un parinte preocupat de problemele sale si incarcat de emotii negative sa neglijeze nevoile copilului sau si aceasta sa devina un model de viata pentru copil, ulterior?
Studiile realizate pe gemeni si copii adoptati au aratat ca exista o componenta genetica implicata in transmiterea tulburarilor de dispozitie insa, un procent semnificativ il are influenta factorilor de mediu.
Ce pot face daca am depresie?
Daca avem semne de intrebare legate de prezenta unei tulburari depresive sau daca persoanele apropiate semnaleaza ca ceva este in neregula cu noi, atunci este oportun sa cerem ajutorul unui specialist (medic psihiatru sau psiholog cu formare in psihoterapie).
Prima vizita poate fi la medicul psihiatru care poate sa spuna daca o persoana sufera sau nu de depresie, care este intensitatea suferintei si ce tratament medicamentos este recomandat pentru afectiunea respectiva. Medicul va informa pacientul despre modul in care actioneaza medicamentele si despre efectele secundare ale acestora.
Fie ca pacientul se hotaraste sau nu sa urmeze un tratament medicamentos, el are optiunea de a urma o psihoterapie cognitiv-comportamentala care sa il ajute sa depaseasca problema cu care se confrunta.
Eficienta interventiei cognitiv - comportamentale in depresie
Studii recente arata ca terapia cognitiv - compotamentala este cea mai eficienta metoda de interventie psihologica in depresie, rezultatele pozitive obtinute in terapie mentinandu-se si dupa terminarea acesteia.
Un studiu realizat de o echipa mixta de psihologi si psihiatri in Cluj-Napoca, pe un lot de 180 de pacienti cu tulburare depresiva majora, arata ca medicatia si psihoterapia cognitiv-comportamentala sunt la fel de eficiente la sfarsitul tratamentului, dar psihoterapia este chiar mai eficienta la sase luni de urmarire a evolutiei pacientilor.
Care sunt principiile interventiei terapiei cognitiv - comportamentale in depresie?
Terapia cognitiv - comportamentala explica aparitia depresiei prin prezenta in gandirea pacientului a unor erori sau atitudini negative fata de sine si fata de lume, si scaderea activitatilor placute, acestea determinand si mentinand o dispozitie trista. Dificultatile in mentinerea relatiilor sociale izoleaza persoanele cu depresie, fapt ce contribuie la scaderea dispozitiei.
Exista trei tipuri majore de erori de gandire identificate in gandirea persoanelor care sufera de depresie:
* Evaluarea inadecvata - stima de sine extrem de joasa, provenita din credinta ca persoana este lipsita de importanta si fara valoare (exemple: "Nu sunt in stare de nimic", "Sunt incapabil", Nu sunt bun de nimic", etc)
* Viziune negativa legata de experienta curenta de viata - persoanele care sufera de depresie cred ca sunt incapabile sa isi atinga obiectivele si ca nu se pot bucura de viata (exemple:"Nimic nu ma mai bucura", "Viata mea n-are nici un sens", "Nu-mi mai place nimic", etc)
* Pesimism - credinta ca lucrurile nu se pot schimba si situatia lor nu se va imbunatati (exemple: "Nu cred ca imi mai revin", "N-am ce sa fac", "Nu voi putea niciodata sa ajung mai sus", "Asta e, asa mi-a fost dat", "Nimic nu ma ajuta, n-are rost sa mai incerc", "Lucrurile se vor inrautati", etc)
Aceasta modalitate de raportare la sine si lume atrage o dispozitie depresiva care afecteaza viata si functionarea persoanei. Cineva care este trist, are ganduri pesimiste legate de prezent si viitor, nu va mai face nimic pentru ca situatia sa se schimbe.
Terapeutul de orientare cognitiv - comportamentala va ajuta pacientul sa identifice gandurile negative si erorile de gandire, sa isi puna intrebari legate de cauza aparitiei acestora si cum ar putea sa le reformuleze si sa faca schimbari in comportament care vor conduce la schimbarea starii de dispozitie.
Prin intermediul psihoterapiei, pacientul va putea surprinde legatura dintre ganduri, emotii, starea fizica si comportamente, va dobandi si va exersa abilitatile necesare pentru a-si gestiona singur starile si pentru a-si solutiona eficient problemele.
Cum pot ajuta o persoana cu depresie?
Trebuie mentionat, inca o data, ca prezenta acestor ganduri negative si triste nu tin de vointa persoanei care sufera de depresie.
O persoana cu depresie, spre deosebire de o persoana fara depresie, nu poate sa gandeasca pozitiv atunci cand i se spune, desi stie ca gandirea sa este prea negativa.
De aceea sfaturile de tip: "Gandeste pozitiv", "Gandeste-te ca viata e frumoasa", "Bucura-te de familie", "Nu mai gandi asa pesimist", nu doar ca nu ajuta o persoana deprimata, ci o fac sa se simta vinovata, incapabila, neputincioasa, etc
Totusi, suportul familiei sau al celor apropiati este foarte important. Iata ce s-a dovedit a fi eficient:
A. Ascultati persoana, fara sa o judecati!
Depresia face ca mintea persoanei sa fie bantuita de o serie de "ganduri negre", pe care aceasta nu reuseste sa le controleze, de tip: "Sunt un ratat!", "Nu sunt bun de nimic", "Mi-am ratat viata", "Sunt o mama si o sotie oribila", "Viata mea nu mai are sens", "Familia mea sufera din cauza mea si din cauza starii mele, mai bine nu as mai fi!". Aceste ganduri fac o persoana sa se simta inutila, vinovata, trista, lipsita de speranta.
Intrebati persoana: "Vad ca esti trist/a, spune-mi, ce te supara?" si ascultati, cu rabdare, ce va spune. Daca va raspunde "nu am nimic", intrebati daca ii trec cumva prin minte ganduri care o / il intristeaza, si spuneti-i ca sunteti ingrijorat/a si v-ar ajuta sa stiti ce anume o /il supara.
Ascultati cu atentie si cu rabdare, fara a emite judecati de tip "nu mai gandi asa", sau "nu-i adevarat". Doar ascultati.
B. Validati emotiile
Toti avem nevoie, atunci cand suntem tristi, sa vedem ca ceilalti ne inteleg. Validati emotiile, spunand: "Acum inteleg de ce esti trist/a", "Inteleg ca gandul ca ti-ai ratat viata te face sa te simti lipsit de speranta", "Probabil si eu as fi trist daca m-as gandi ca nu sunt un tata bun", "Imi dau seama ca ideea ca noi suferim din cauza ta te face sa te simti foarte rau", etc.
C. Nu judecati, nu argumentati! Puneti intrebari
Avem tendinta de a "sari in ajutor" cu argumente sau cu judecati: "Nu-i adevarat, nu ne faci sa suferim, noi te iubim!", "Cum adica, viata ta nu are sens?! Doar ai ajuns director, ce vrei mai mult?", "Cum poti gandi asa?", "Esti o mama foarte buna", "Nu ai motive sa fii trist / nu ai nici un motiv sa te plangi / nu ai de ce sa te gandesti la asta!", "Nu te mai gandi la asa ceva!". Aceste argumente sau judecati pot avea sens pentru o persoana sanatoasa. O persoana cu depresie insa, va gandi in continuare la fel, doar ca nu o sa va mai spuna! De ce? Pentru ca nici ea / el nu stie de ce gandeste asa, stie doar ca aceste ganduri sunt in mintea ei/ lui!
Un mod de a-i arata persoanei dragi ca intelegeti si in acelasi timp sa o ajutati sa-si schimbe perceptia negativa, este sa-i puneti intrebari:
"Inteleg ca te simti trista pentru ca te gandesti ca ti-ai ratat viata. Ce te face sa crezi ca ti-ai ratat viata? Sunt lucruri / fapte care ar putea contrazice aceasta credinta? Ce inseamna pentru tine <ratat>? Crezi ca e posibil ca acest gand sa fie un pic exagerat?"
"Mi-ai spus ca te simti oribil, deorece crezi ca esti o mama rea. Care sunt motivele pentru care te gandesti ca esti o mama rea? Te compari cu alte mame? Ce inseamna pentru tine mama buna vs mama rea? Cum ar trebui sa fii ca sa nu mai fii o mama rea? Nu crezi ca esti un pic cam aspra cu tine? Acum ma intreb daca nu cumva gandesti si despre mine ca sunt un tata rau - nici eu nu sunt perfect, nu-i asa?"
Folositi un ton bland si nu va grabiti sa dati dumneavoastra raspunsurile. Aceste intrebari au rolul de a forta creierul sa gandeasca "altfel", mai rational. Daca gandim altfel, ne simtim altfel.
D. Ajutati la schimbarea comportamentului depresiv
Pentru persoanele cu depresie orice activitate este un efort careia nu-i vede rostul. Persoanele cu depresie se gandesc, de obicei "Acum sunt obosit, nu mai am chef sa citesc" , "o sa ma plimb in parc cand ma voi simti mai bine", "Ma simt prea rau ca sa ma intalnesc cu prietenii, mai bine nu ma duc". Din pacate, aceasta asteptare a starii de bine impreuna cu amanarea sau evitarea activitatilor placute sau firesti, adancesc depresia.
Ajutati persoana sa-si schimbe treptat comportamentul si sa redevina activa, tinand cont de ceea ce poate sau nu sa faca (severitatea depresiei). De exemplu:
* " Stiu ca nu te simti prea bine, dar crezi ca ai putea totusi sa ma ajuti sa curatam cartofi? Mi-ar fi de ajutor."
* " Stiu ca te simti obosita, dar as vrea sa mergi cu mine pana la magazinul de la coltul strazii"
* "Inteleg ca nu ai chef de nimic si ca ai o dispozitie foarte proasta. Dar iti propun un experiment: hai sa vedem impreuna cum te simti daca iesim 15 minute la plimbare"
Nu uitati de recompense: oferiti un feedback pozitiv la comportamentele pozitive, nu le treceti cu vederea: "Iti multumesc ca ai mers cu mine, mi-a facut placere!", "Desi nu pare mare lucru, faptul ca am curatat cartofii impreuna m-a ajutat mult", "Mi-a placut foarte mult ca am iesit la plimbare si mi-as dori sa mai facem asta".
E. Indrumati persoana catre ajutor specializat
Desi suportul dumneavoastra este important, trebuie sa admitem ca depresia este o boala, care necesita tratament de specialitate. O parte din suportul pe care il oferiti poate fi si sustinerea (emotionala) pentru a cauta si a urma un tratament de specialitate. Indrumati persoana catre medicul psihiatru sau catre psihoterapie cognitiv - comportamentala.
F. Cautati si dumneavoastra ajutor
Tulburarile psihice, la fel ca si cele fizice, afecteaza viata intregii familii. Deseori apar certuri, neintelegeri, nemultumiri. Psihoterapeutul va poate ajuta sa:
- intelegeti mai bine problema psihica cu care se confrunta persoana draga
- va ofere informatii despre cum puteti fi de ajutor si cum puteti sustine tratamentul
- va explice cum sa gestionati propriile dumneavoastra emotii, in raport cu problema cu care va confruntati
- va ofere materiale si informatii de self-help
